DIFERENTIEREA PROCESELOR CARIOASE ACTIVE DE CELE INACTIVE

Stomatologul contemporan este chemat sa depaseasca întelegerea localicista a evolutiei cariei dentare. Chiar daca în cabinet, la acelasi pacient, tratam una sau mai multe leziuni carioase prin prepararea si obturarea unor cavitati izolate, nu trebuie sa ne scape din vedere ca desi au evoluat la dinti separati, distructiile coronare au fost generate în cadrul uneia si aceleiasi boli, boala carioasa.

Din aceasta perspectiva, atitudinea conservatoare în tratamentul cariei simple presupune în afara diferentierii cariei incipiente, precavitare, de leziunile cavitare, o a doua dife-rentiere, între stadiul de activitate si cel de inactivitate sau stationar.

Autorii acestui studiu vin în ajutorul practicienilor pe doua cai: pe de o parte siste-matizeaza criteriile care disting faza activa de cea stationara, indiferent de gradul distructiei tesuturilor dure dentare, iar pe de alta parte cuantifica datele clinice prin indici, dupa cum urmeaza:

1. Smalt sanatos, având structura, culoarea si transluciditatea normale.

2. Carie activa cu suprafata smaltului intacta: nu exista pierdere de substanta, dar suprafata smaltului capata un aspect opac, devine de culoare alb-galbuie si da senzatie rugoasa la o palpare blânda cu sonda.

3. Carie activa cu aparitia unei discontinuitati în smalt: pierdere minora de tesut dur dentar, superficiala, localizata strict în smalt. La palpare cu sonda nu se percepe vreo reducere a duritatii smaltului sau pereti subminati.

4. Carie activa cu leziune cavitara: pierderea de substanta dentara care cuprinde atât smaltul cât si dentina este usor decelabila prin simpla inspectie iar palparea cu sonda pune în evidenta consistenta scazuta a tesuturilor dure alterate. Interesarea pulpara este facultativa.

5. Carie inactiva cu suprafata smaltului intacta: nu se constata clinic vreo pierdere de substanta pe suprafata smaltului; smaltul este lucios, de o culoare care poate varia între alb-cretos, maroniu si negru. La palparea blânda cu sonda pastreaza duritatea si nete-zimea smaltului sanatos.

6. Carie inactiva cu existenta unei discontinuitati în smalt: pierdere minora de tesut dur dentar, superficiala, localizata strict în smalt. La palpare cu sonda nu se percepe vreo reducere a duritatii smaltului sau pereti subminati. În rest, aceiasi parametri ca la indicele anterior (4).

7. Carie inactiva cu leziune cavitara: pierderea de substanta dentara care cuprinde atât smaltul cât si dentina este usor decelabila prin simpla inspectie; suprafata cavitatii poate fi lucioasa iar la palparea cu sonda se constata o consistenta dura. Nu exista interesare pulpara.

8. Obturatie pe suprafata sanatoasa de smalt.

9. Obturatie + carie activa: leziunea carioasa poate fi cavitara sau necavitara.

10. Obturatie + carie inactiva: leziunea carioasa poate fi cavitara sau necavitara.

Utilizarea acestor indici în examenul clinic permite o evaluare prezumtiva a stadiului de activitate sau repaus a bolii carioase cu mijloace simple, necostisitoare. Coroborarea investigatiei cu testele de activitate carioasa în cazurile selectionate prin aceasta metoda va facilita perimetrarea într-un cadru individualizat a factorilor de risc si tinerea sub control a bolii carioase la indivizii carioactivi.