În ultimii ani, productia de materiale fotopolimerizabile pentru obturatii a cunoscut o adevarata explozie. toata aceasta industrie are în spate deja un întreg arsenal de date clinice si de laborator pe baza carora firmele producatoare încearca în permanenta sa îmbunatateasca calitatea acestor materiale. Una dintre problemele persistente este cea legat\ de adaptarea marginala. toate materialele de obturatie ce fac priza prin reactie de polimerizare, incluzându-le si pe cele a caror reactie este initiata de lumina, sufera o modificare de volum prin contractie în timpul acestei reactii. Compozitele hibride se contracta în proportie de 2,5 - 3%, pe când cele condensabile prezinta o alterare volumetrica de 1,8 - 2,2%. O modalitate de a depasi sau diminua acest efect ar fi aceea de a schimba umplutura materialului. Adaugarea de particule de sticla în compozitie duce la micsorarea volumului contractiei.

A doua cale de a depasi acest fenomen, este aceea de a ne baza pe performantele sistemului adeziv. O serie de îmbunatatiri ingenioase au contribuit la obtinerea unui sistem adeziv pe care sa ne putem baza în clinica, cu rezultate de încredere si usor de utilizat. Oricum, în urma masuratorilor efectuate, s-a dovedit ca adezivii dentari ating vârful de performanta maxima în primele 24 de ore, dupa care eficienta începe sa scada. Prin asta întelegem ca, atâta timp cât eficienta adezivului scade datorita stress-ului pe care îl suporta, contractia initiala a materialului de obturatie face ca problemele de longevitate ale obturatiei sa fie mai dificile. În esenta, putem concluziona ca, nici cel mai performant sistem adeziv nu îndeparteaza definitiv pericolul de a avea margini deschise la pe-riferia obturatiei.

Cu Dyract AP însa, datele problemei se schimb\ în mod esential. Ca lider al unei clase noi de materiale, compomerul Dyract AP are calitati ce depasesc cu mult alte clase competitoare. Compomerul face priza prin fotopolimerizare si de aceea, are o contractie de priza ca toate celelalte materiale foto. În cazul Dyract AP, schimbarea imediata de volum se apropie de 3%. Deci, prin definitie, obturatia este completa, pacientul poate sa plece acasa. Dar acesta nu este sfârsitul istoriei; din contra, de aici începe partea buna, placuta a lucrurilor.

Materialul începe acum sa-si desfasoare calitatile de compomer; schimbari majore în chimia interna încep sa se produca. Prin definitie, compomerul este formulat fara apa, din fabricatie. Însa el are nevoie de apa pentru a-si declansa proprietatile. Apa va fi asigurata chiar de pacient, de mediul sau bucal, formând cu moleculele din matrice un mediu acid necesar desfasurarii reactiei acido-bazice cu particulele de sticla din compozitie, eliberând ionii metalici în matrice. Eliberarea de fluor începe tot în acest stadiu. Ionii metalici creaza punti de legatura între polimeri facând ca rezistenta compomerului sa creasca. Fluorul va fi eliberat în mediul bucal.

Absorbtia de apa este un proces ce se desfasoara în timp, relativ lent. Dyract AP va fi saturat în aproape 18 luni de zile. În tot acest timp, materialul devine mai rezistent, explicând concentratia de fluor eliberata. Dar, absorbtia de apa duce la o expansiune higroscopica a compomerului. În momentul saturarii, volumul s\u revine foarte aproape de cel initial, înainte de polimerizare. Cu alte cuvinte, contractia de priza este compensata de expansiunea materialului. Modificarea neta de volum pentru Dyract AP devine, în aceste conditii, de doar 0,3 %! toate acestea se desfasoara în timp ce adezivul, gradual, slabeste în rezistenta. Dar este evident ca, de-a lungul timpului, stress-ul creat de material asupra stratului de adeziv devine din ce în ce mai slab, menajându-l. Acest fenomen se desfasoara oriunde este plasat compomerul, în mod uniform, dar este mult mai evident în zonele posterioare, acolo unde avem mai multa nevoie de acest fenomen. toate acestea fiind luate în calcul, Dyract AP este capabil de performante extraordinare când vine vorba de adaptare marginala: expansiune controlata, manajeaza adezivul, devine mai rezistent, are o concentratie substantiala de fluor.