Exista pacienti care acuza o crestere a ritmului cardiac atunci când li se efectueaza anestezii intraosoase sau intraligamentare.

Scopul prezentului studiu a fost sa determine efectele cardiovasculare ale acestor teh-nici de anestezie. Pentru aceasta, s-au utilizat doua solutii anestezice: lidocaina 2% cu adrenalina 1:100.000 si mepivacaina 3%. Studiul a fost efectuat pe 42 de pacienti, împartiti aleator în doua grupe, carora li s-au efectuat anestezii intraligamentare sau intraosoase cu fiecare din cele doua solutii anestezice. Pacientii au fost examinati dupa metoda "dublu orb".

Pentru fiecare anestezie efectuata s-a examinat înregistrarea electrocardiografica; s-au determinat ritmul cardiac si tensiunea arteriala sistolica, diastolica atât înainte cât si dupa injectarea anestezicului.

Prima grupa formata din 28 de pacienti a primit anestezie cu lidocaina 2% si adrenalina 1:100.000. La acesti pacienti s-a observat o crestere a ritmului cardiac ce poate fi atribuita efectului adrenalinei. La 22 (79%) dintre acesti pacienti, ritmul cardiac a revenit la nivelul initial dupa 4 minute de la injectare.

La a doua grupa de pacienti carora li s-a administrat mepivacaina 3%, autorii nu au observat o crestere semnificativa a ritmului cardiac.

Nu s-au observat variatii semnificative ale tensiunii arteriale medii sistolice sau diastolice la nici una dintre grupele de pacienti examinati (fie ca s-a administrat lidocaina cu adrenalina, fie mepivacaina).

Într-adevar, anestezia cu lidocaina 2% si adrenalina 1:100.000 produce o crestere a ritmului cardiac, dar fara repercursiuni clinice la majoritatea pacientilor sanatosi.

În cazul pacientilor cu afectiuni sistemice, a celor ce primesc medicatie cu efecte cardiovasculare sau la pacientii cu sensibilitate crescuta la adrenalina se recomanda discernamânt în alegerea substantei anestezice. La acesti pacienti se pare ca mepivacaina 3% este o alternativa acceptabila pentru anestezia intraligamentara sau intraosoasa.