www.medicalXXL.com
Universul meu medical

 

RISCUL SI PREVENIREA INFECTIEI CU VIRUSUL

HEPATITEI C: IMPLICATII STOMATOLOGICE

Pâna la aparitia vaccinului contra hepatitei B, stomatologii acordau cea mai mare importanta acestui virus. În anii 1980 s-a descoperit virusul hepatitei C (VHC) dar riscul de a fi contactat de catre personalul medical stomatologic este cu mult mai scazut.

VHC este un virus ARN care produce o infectie cronica hepatica ce conduce la cele mai multe cazuri de transplanturi de ficat. Virusul transmis de persoanele infectate poate produce ciroza hepatica sau carcinom hepatocelular, rezultând circa 10.000 de morti anual.

Aproape patru milioane (1,8%) din populatia americana, de exemplu, este contaminata cu VHC, majoritatea lor fiind asimptomatici; 60-70% din pacienti nu au semne clinice; 20-30% prezinta icter, iar 10-20% sufera de dureri si simptome abdominale.

Perioada de incubatie a VHC este de 2 saptamâni pâna la 6 luni, iar virusul poate fi detectat în sânge la o saptamâna dupa contaminare. Anticorpii specifici apar dupa 8-10 saptamâni.

Bolnavii cu hepatita cronica cu VHC prezinta nivele ridicate de alanin-aminotransfe-raza în ser. Boala hepatica avansata poate apare chiar dupa doua-trei decenii!

Diagnosticul si tratamentul hepatitei C:

Testele se fac prin reactii enzimatice relativ usor de realizat: PCR (reactia in lant a polimerazei) care permite identificarea ADN-ului viral. Tratamentul acceptat este cu INTERFERON (IFN) iar eficacitatea lui e apreciata prin scaderea nivelului de alanin-aminotransferaza si disparitia ARN-ului viral din sânge. Numai 10-20% din pacienti reactioneaza la tratamentul cu IFN-a iar 15% sufera de efecte secundare nedorite.

Recent, s-a combinat tratamentul cu IFN-a cu un agent antiviral oral RIBAVIRIN. Ca rezultat, 40-50% din cei tratati au reactionat cu o reducere a concentratiei de VHC în sânge.

Transmisia bolii

VHC se transmite, în special, prin contactul cu sângele infectat, pe cale percutanata. În consecinta, majoritatea persoanelor infectate sunt hemofilicii, bolnavii care necesita transfuzii de sânge sau hemodializa si toxicomanii (intravenos).

Prevalenta bolii este joasa (1-10%) la persoanele cu viata sexuala riscanta si la membrii familiilor bolnavilor infectati cu VHC. Personalul medical stomatologic si populatia, în general prezinta o seropozitivitate la VHC cuprinsa între 1-2%.

Personalul medical fiind expus cronic la contactul cu sânge prezinta un risc serios de contaminare. În urma ranirilor accidentale cu ace de seringa sau instrumente ascutite, seroconversia a fost observata la 1,8% dintre ei. Cazuri de seroconversie în urma expunerii mucoaselor nu au fost suficient documentate, dar s-au raportat doua cazuri de transmisie prin conjunctiva ochiului.

Anticorpi la VHC au fost detectati la 2% din chirurgii BMF si la 0,7% din medicii sto-matologi. În concluzie, riscul de seroconversie al personalului medical este foarte scazut.

Profilaxia hepatitei cu VHC

În prezent nu exista un vaccin eficace pentru VHC. Imunoglobulinele administrate pa-renteral nu dau rezultate satisfacatoare. Centrele de diagnostic si control pentru boli transmisibile din SUA (CDC) nu recomanda administrarea de imunoglobuline sau agenti antivirali ca masura de profilaxie în urma expunerii la virusul de hepatita C.

Profilaxia se face prin aplicarea masurilor de preventie universale, utilizarea barierelor de transmisie (manusi, halate, masti si ochelari de protectie), ca si prin utilizarea cu atentie a instrumentarului ascutit.

ïn cazurile de posibila contaminare accidentala se recomanda urmatoarele masuri:

1. Persoana ce reprezinta sursa posibila va fi examinata pentru anticorpi VHC.

2. Persoana expusa la un bolnav seropozitiv va fi examinata, atât imediat cât si dupa 6 luni, pentru detectarea de anticorpi VHC; profilul enzimatic hepatic este obligatoriu.

3. Examene de laborator suplimentare daca e necesar .

4. Nu se vor administra imunoglobuline sau agenti antivirali ca masura de profilaxie.

5. Educatia personalului medical cu privire la riscul si prevenirea infectiilor transmisibile prin sânge.

Pâna in prezent, nu au fost exprimate reguli cu privire la dreptul de libera practica a personalului medical seropozitiv, fapt ce-i obliga pe toti sa aplice si sa respecte metodele universale de prevenire a transmisiei virusului de hepatita C, precum si a celorlalti virusi.

*PCR: Polymerase Chain Reaction