Educarea in aceeasi masura a medicilor stomatologi dar si a celor generalisti pentru diagnosticarea si tratarea manifestarilor orale la pacientii seropozitivi devine esentiala datorita raspândirii enorme a acestei boli dar si a responsabilitatii uriase pe care medicii o au fata de sanatatea pacientilor.

Este deja o certitudine faptul ca modificarile orale pot fi, in multe cazuri, prima forma clinica de manifestare a infectiei cu virusul HIV. Aceste modificari aparute in sfera orala determina dureri marcate, insotite de disfagie si conducând la o stare de malnutritie. De asemenea, infectiile supraadaugate si tumorile orale necesita un diagnostic corect si un tratament adecvat, instituit cu cât mai precoce, cu atât mai eficient.

in urma unor dezbateri interdisciplinare, s-a propus urmatorul protocol de abordare a problemelor amintite:

Examenul oral va include:

· Buzele - in special, comisurile bucale;

· Mucoasa bucala fixa si mobila;

· Valul palatin si orofaringele;

· Limba, fete si margini;

· Glandele salivare si secretia salivara;

· Dintii, inclusiv mobilitatea;

Educatia pacientilor va include:

· Periajul dentar zilnic, inclusiv folosirea atei dentare;

· Instruirea acestora de a se prezenta de urgenta la medic in caz de: dureri orale, xero-stomie, sângerari gingivale, disfagie, modificari de gust, mobilitatea dintilor;

· Evitarea fumatului si a consumului de bauturi alcoolice;

Tratamentul profilactic indicat bolnavilor seropozitivi:

1. Tratamente orale :

· Examen oral periodic, la 3-6 luni;

· Irigatii orale antiseptice (clorhexidina 0,12% - 0,2%, 5cm3, de doua ori/zi, 30 sec).

2. Tratamentul antialgic:

· Lidocaina viscoasa 2% (in solutie de metil-celuloza 2%) - badijonaj

· Antiinflamatorii nesteroidiene

3. Pentru mentinerea starii de nutritie:

· Vitaminoterapie

· Principii alimentare nutritive complete

4. Instruirea pacientilor despre efectele secundare ale tratamentelor anti-HIV si necesitatea prevenirii complicatiilor acestora : carii dentare, xerostomia, modificari de culoare ale pielii si mucoaselor, ulceratii orale sau esofagiene, parestezii periorale.

Diagnosticul si tratamentul specific al leziunilor orale; conexiunea acestora cu infectia HIV:

· Candidoza orala este o leziune comuna la 95% din pacientii seropozitivi pentru HIV si poate precede cu 1-2 ani aparitia bolii SIDA. Dar, poate fi asociata si cu: diabet, xero-stomie, tratamente cronice cu antibiotice sau corticosteroizi, stomatite protetice, fumatul sau defecte ale imunitatii mediate celular. De aceea, existenta unei asemenea leziuni nu obliga toti pacientii la un examen HIV, dar trage un semnal de alarma pentru medicul curant.

Forme clinice: pseudomembranoasa, eritematoasa, hipertrofica, cheilita angulara.

Tratament: clotrimazol, suspensie de nistatin; topic cu gel de daktarina; fluconazol; amfotericina (per os sau IV). Tratamentul trebuie continuat cel putin trei zile dupa disparitia semnelor clinice.

· Leucoplazia paroasa nu apare la pacienti imunocompetenti; de aceea, in aceste cazuri se impune efectuarea unui test HIV. Leziunea are un aspect clinic sugestiv; virusul Epstein-Barr este prezent in interiorul leziunilor. Leucoplazia paroasa indica prognosticul nefavorabil al bolii ca si al starii de imunodepresie. Tratamentul este paleativ, dar leziunea reactioneaza totusi la gancyclovir, acyclovir sau retinoizi.

· Sarcomul Kaposi impune testarea pacientilor la testul HIV; se prezinta sub forma de macule, noduli sau ulceratii, de culoare violacee sau rosie. Apare in special la barbati, homosexuali. Diagnosticul diferential include limfomul Hodgkin. Exista mai multe variante de tratament: chirurgical, radiant sau chimioterapic (Vinblastin).

· Parodontopatia marginala este poate cea mai frecventa infectie la pacientii cu SIDA si se manifesta prin ulceratii gingivale si eritem marginal liniar. Evolutia este rapida, cu resorbtia osului alveolar, dureri de intensitate mare, sângerari spontane si halena fetida. Tratamentul include, pe linga masurile clasice, irigatii cu clorhexidina sau povidon-iodina.

· Ulceratiile aftoase sunt mai mari, mai dureroase si mai persistente decât cele intâlnite la pacientii imunocompetenti. Tratamentul include irigatii cu substante antiseptice si anestetice, corticosteroizi locali si sistemici care au o influenta pozitiva, thalidomida pe cale sistemica. Leziunile pot dura 1-2 luni!

· Dintre afectiunile glandelor salivare intâlnite in SIDA, hipertrofia parotidiana este citata mai frecvent la copiii infectati cu HIV. De asemenea, xerostomia apare des, favorizând exploziile de carii dentare si parodontopatiile marginale. Tratamentul este simptomatic si include saliva artificiala, medicamente colinergice (pilocarpina-Salagen tb. 5mg, de trei ori/zi).

Articolul prezinta succint problemele majore si comune pacientilor cu SIDA, mai ales din punct de vedere al manifestarilor orale asociate bolii; se insista asupra necesitatii colaborarii stomatolog-medic generalist in special pentru depistarea (ulterior, educarea si tratarea) pacientilor sero-pozitivi, prin clasificarea acestora in doua categorii in functie de necesitatea sau nu a efectuarii testului HIV:

· Cu testare HIV obligatorie: pentru leucoplazia paroasa si sarcomul Kaposi

· Fara testare HIV obligatorie dar cu necesitatea de dispensarizare periodica si continua a pacientilor care prezinta una din celelalte leziuni descrise anterior.