Captusirea protezelor este una dintre cele mai frecvente tehnici utilizate în practica curenta stomatologica.

De multe ori, retentia inadecvata a protezei pe câmpul protetic conduce, în timp, la o atrofie osoasa severa. Se indica captusirea protezei când înaltimea crestei alveolare este redusa cu peste 2 mm iar abraziunea dintilor artificiali este limitata.

Leziunile de decubit si stomatita protetica (ce afecteaza peste 70% dintre pacienti) be-neficiaza cu succes de tehnica de captusire rezilienta.

Atrofiile osoase rezultate dupa pierderea dintilor prin extractii evolueaza rapid, de la 2 mm dupa trei saptamâni, ajungând la 5 mm dupa un an; ele pot fi însa încetinite prin purtarea unei lucrari provizorii captusita cu materiale reziliente care, aplicata la câteva zile postoperator (si apoi, recaptusita dupa doua-trei luni) protejeaza mucoasa subiacenta si permite vindecarea dirijata prin remodelarea crestei alveolare, favorabila unei viitoare protezari de durata.

In situatii de atrofie avansata, când elemente anatomice (de exemplu, nervul mentonier) pot fi expuse presiunii directe a protezei, captusirea moale, de durata a acesteia poate evita o interventie chirurgicala de corectare plastica, eliminând algiile inerente.

Majoritatea materialelor utilizate în practica curenta pentru captusirea protezelor prin metoda directa prezinta o serie de dezavantaje, imposibil de compensat: în timp (dupa cca 2-3 luni), structura lor devine spongioasa, apar modificari de culoare si, practic, se desprind aproape total de pe baza protezei; suprafata neregulata si spongioasa devine, în acelasi timp, un mediu ideal de cultura pentru microorganisme, cu consecinte nefavo-rabile: halena fetida, infectii orale, gust neplacut.

O alternativa benefica, moderna la cele expuse este oferita de MOLLOSIL plus (silicon moale, de durata), care prezinta proprietati specifice avantajoase:

· neiritant pentru plagile imediate postoperatorii;

· vâscozitate adecvata aplicarii fara riscul penetrarii materialului în plaga;

· îmbunatatirea retentiei protezei (închidere marginala superioara, acoperirea crestelor osoase ascutite);

· repartizarea presiunilor protezei pe toata suprafata câmpului protetic (mai ales când o corticala neregulata sau rugoasa predispune la leziuni de decubit datorita presiunilor inegale exercitate în diferite regiuni).

· în situatii clinice critice, cum sunt cele aparute dupa tratamente radiante (iradieri pentru tumori), când xerostomia este simptomul dominant iar pacientul nu tolereaza o proteza cu baza acrilica, MOLLOSIL plus devine indispensabil.

O pacienta, în vârsta de 60 de ani, edentata total si cu atrofie marcata a crestelor alveolare mandibulare acuza zone de presiune dureroase si o retentie redusa a protezei (fig. 1). Se va proceda la captusirea protezei prin metoda directa cu silicon de durata, de tip MOLLOSIL plus.

Etapele de realizare tehnica sunt urmatoarele: · îndepartarea unui strat de 2 mm din baza acrilica a protezei (fig. 2); · aplicarea primer-ului pe fata mucozala a protezei, asigurând legatura între materialul de captusire si baza protezei (fig.3); · dupa cca 2 minute, aplicarea materialului de captusire, MOLLOSIL plus, cu ajutorul dispozitivului Automix (fig. 4); · introducerea protezei în cavitatea bucala a pacientei (fig. 5), urmata de efectuarea manevrelor functionale de adaptare marginala; proteza se va mentine pe câmpul protetic pe parcursul a 4-5 minute; · îndepartarea excesului de material cu bisturiul sau foarfeca (fig. 6); · lustruirea marginilor protezei cu instrumentar livrat împreuna cu materialul de captusire (fig. 7) si finisarea prin aplicare de lac protector care necesita 5 minute pentru uscare.

CONCLUZII: · nu s-au constatat reactii de intoleranta la nivelul mucoasei cavitatii bucale; · pacientii apreciaza confortul oferit de proteza astfel captusita; · materialul nu are gust sau miros neplacut; · culoarea materialului o imita pe cea a gingiei, fara modificari în timp; · aspect fizionomicsatisfacator, de durata. Figura 5 Figura 4 Figura 6 Figura 7 Eimer U: Long-term silicone, direct soft linings. Special Publication, Dental Spiegel 4, 1997