Numeroase studii au evidentiat, în special la copiii mici, efectul cariogen al consumului de bauturi pe baza de fructe. Acest efect se datoreaza în primul rând pH-ului scazut si aciditatii titrabile înalte a unora dintre bauturi, care pot duce la eroziunea suprafetei de smalt, iar în al doilea rând, demineralizarii produse de acizii organici rezultati prin metabolizarea hidratilor de carbon continuti, demineralizare care poate genera aparitia cariei dentare.

Deoarece consumul bauturilor pe baza de fructe este în crestere, s-a încercat realizarea unor produse mai putin nocive pentru dinti prin reducerea concentratiei totale de zahar din aceste bauturi si s-au propus diferite modalitati de consum ale acestora care sa reduca durata contactului dintre ele si suprafetele dentare, limitând astfel contactul dintre hidratii de carbon din bauturi si microorganismele din placa bacteriana.

În mod obisnuit, concentratia totala de zahar din majoritatea bauturilor pe baza de fructe este de 7 pâna la 10%, iar valoarea pH-ului este de 3-4, ceea ce determina scaderea pH-ului placii dentare sub valoarea pH-ului critic (pH considerat 5,5), solubilitatea smaltului fiind mai accentuata sub aceasta valoare.

În lucrare se face un studiu "in vivo" pentru a se evalua efectul diferitelor modalitati de consum al unei bauturi pe baza de fructe asupra pH-ului placii bacteriene. Studiul a fost efectuat pe opt voluntari, folosind metoda esantioanelor de placa dentara. Bautura test a fost un suc pe baza de fructe, iar ca solutii martor - solutia de sucroza 10% si solutie de sorbitol 10%. Lichidele experimentate au fost consumate prin trei modalitati: direct din pahar, cu sau fara pai si înghitite imediat sau dupa o prealabila clatire a gurii.

Rezultatele arata ca toate modalitatile de consum al lichidelor produc o scadere a pH-ului placii, care se restabileste treptat în decurs de 30 de minute. Cel mai mic pH s-a obtinut când lichidul test a fost consumat prin metoda clatirii (5,22 + 0,13), apoi când lichidul a fost baut fara pai (5,64 + 0,2), iar valoarea cea mai ridicata a fost în cazul folosirii paiului (5,92 +0,39).

În privinta capacitatii acidogene a bauturii testate, calculul indicelui potentialului acidogen (IPA) al acesteia, raportat la IPA al solutiei de sucroza 10%, considerat cu va-loarea de 1, a demonstrat ca aceasta este cea mai mica în cazul utilizarii paiului (0,45) si mai crescuta în cazul celorlalte metode (0,67 pentru consumul fara pai si 0,85 pentru metoda clatirii).

În concluzie, lucrarea subliniaza ca, în special la copiii mici, folosirea paiului poate limita efectul nociv al consumului unor bauturi pe baza de fructe, cu potential cariogen asupra starii de sanatate dentara.