|
CLORHEXIDINA
Agent antimicrobian topic în anii ’70, clorhexidina
0,2 % a fost utilizatã începând cu anii ’8o
ca terapie adjuvantã pentru gingivite si parodontopatii marginale
în vederea reducerii continutului microbian al pungilor parodontale
sub formã de irigatii sub- si supragingivale cu rezultate
satisfãcãtoare, fenomenul fiind urmat de regenerarea
structurilor parodontale.
Rezultate asemãnãtoare s-au obtinut
cu clorhexidinã 0.12%, iar îmbunãtãtiri
evidente prin folosirea irigatiilor gingivale.
Proprietãtile clorhexidinei:
- Este o moleculã încãrcatã pozitiv
care se ataseazã la membranele biologice ale bacteriilor
încãrcate negativ;
- Are actiune nespecificã si pãtrunde în celulã,
distrugând peretii acesteia. Moartea bacteriei survine prin
distrugerea citoplasmei;
- Nu s-a demonstrat rezistentã bacterianã la clorhexidinã
nici dupã doi ani de utilizare.
Avantajele clorhexidinei:
- Spectru de actiune larg asupra agentilor patogeni asociati bolii
parodontale;
- Rezistentã bacterianã minimã;
- Efecte secundare nedorite minime (nu produce pigmentarea dintilor);
- Irigatiile gingivale si folosirea apelor de gurã cu clorhexidinã
întãresc efectele detartrajului si ale netezirii
rãdãcinilor;
- Alergia, desi posibilã, este extrem de rarã.
Aplicatii controlabile la nivelul pungilor parodontale:
Pentru a se determina intervalul de timp în care clorhexidina
rãmâne activã la nivelul pungilor parodontale
s-a folosit o plãcutã de celulozã continând
substantã activã, numitã PerioChip, care
s-a introdus în pungile parodontale. Initial s-a practicat
un detartraj minutios.
Mãsurãtorile efectuate au indicat existenta în
fluidul gingival cervical a unei cantitãti de 125 micrograme/ml
dupã 7 zile, cantitate suficientã pentru distrugerea
majoritãtii germenilor parodontali. Nu s-a stabilit cu exactitate
dacã o singurã plãcutã / dinte e suficientã
pentru a se obtine efectul dorit sau este necesar ca fiecare suprafatã
a rãdãcinii sã fie tapetatã cu Perio-Chip.
Un alt studiu efectuat a demonstrat reducerea semnificativã
a indicelui de sângerare gingivalã si cu peste 2 mm
a pungilor parodontale dupã 6 luni.
O parte din pacienti au acuzat dureri la dintii astfel tratati
în primele 24 de ore de la aplicarea plãcutei Perio-Chip.
Metoda de utilizare:
- Perio-Chip se pãstreazã la temperaturã
scãzutã (în congelator);
- Se usucã punga parodontalã si se introduce PerioChip-ul
(fiind rigid, aplicarea este usoarã);
- Ulterior, igiena bucalã se asigurã prin aceleasi
metode clasice, exceptând utilizarea firului de mãtase
care trebuie opritã pentru10 zile;
- În abcesele parodontale nu se introduc deoarece pot împiedica
drenajul acestora.
 Fig.
1: Perio-Chip tinut cu o pensetã
Fig. 2: Introducerea de Perio-Chip pe suprafata mezialã a
unui premolar
Avantajele metodei sunt evidente: nu pigmenteazã
dintii, timpul de aplicare e de numai 20 secunde si rãmâne
în punga parodontalã fãrã sã fie
necesarã îndepãrtarea; bio-degradabil în
7-10 zile; potenteazã efectul detartrajului si cel mai important,
PerioChip-ul se apropie de calitãtile unui agent ideal
.
Fig. 3: Introducerea de Perio-Chip într-o regiune inflamatã
Stomatologia modernã oferã permanent noi metode
terapeutice, inclusiv medicamentoase. De aceea, clinicianul este
obligat sã judece si sã determine metoda cea mai adecvatã
fiecãrui pacient.
Fig.4: Aspectul aceleiasi regiuni imediat dupã introducerea
plãcutei de Perio-Chip
Ciancio GS: Local Delivery of Chlorhexidine.
Compendium 20, 5: 427 – 432, May 1999
|
