CONDUITA TERAPEUTICÃ STOMATOLOGICÃ

LA PACIENTUL DIABETIC

Procentul pacientilor diabetici dependenti de terapia insulinicã este mic, dar acestia sunt cei ce pun medicul stomatolog în fata unor urgente medicale, motiv pentru care s-au creat protocoale speciale de tratament pentru acesti pacienti. Articolul prezentat accentueazã într-o manierã concisã aspectele principale ce trebuie luate în considerare în cazul pacientilor diabetici.

Tabloul clinic al acestor bolnavi cuprinde polidipsie, poliurie, scãdere ponderalã, fatigabilitate, nervozitate, ameteli si o stare generalã alteratã. În cazul instalãrii cetoacidozei apar durerile abdominale, greatã, vomã, tahicardii, paralizii si pierderea stãrii de constientã. Xerostomia este frecventã la acesti bolnavi.

Diagnosticul de laborator. Testul de tolerantã la glucozã a fost înlocuit cu determinarea glicemiei dupã un post de 12 ore (a jeune) – peste 140mg / 100ml sânge, sau la 2 ore dupã o masã standard (la 2 ore dupã încãrcarea cu 75g glucozã) – peste 200mg / 100ml sânge.

Un indicator al hiperglicemiei cronice este reprezentat de proteinele glicozilate. Dintre acestea, determinarea hemoglobinei glicozilate continutã în eritrocite oferã informatii privind controlul pe termen lung al diabetului, pe o perioadã de 6-8 sãptãmâni. În mod normal, procentul Hb glicozilate este de 4-6%, valori de 9-20% indicând un control metabolic neadecvat al diabetului.

Tratament. Preparatele insulinice folosite în practica medicalã:.

Aceste valori trebuie cunoscute si luate în considerare atunci când se stabileste planul de tratament al unui bolnav diabetic insulino-dependent. Infectiile, tratamentele chirurgicale, emotiile, efortul fizic sau sarcina sunt situatii care pot dezechilibra metabolic bolnavul diabetic. În cazurile amintite, se recomandã cresterea dozei de insulinã, în colaborare cu medicul curant.

{ocul insulinic. În cabinetul stomatologic, medicul se poate confrunta cu stãri de hipoglicemie ale pacientilor diabetici, datorate fie unei doze prea mari de insulinã, fie aportului alimentar insuficient (dupã tratamente chirurgicale). Simptomatologia hipoglicemiei constã în foame, slãbiciune, tahicardie, paloare, transpiratii, parestezii. În formele severe se instaleazã lipsa de orientare si cooperare, obnubilarea, iar într-un stadiu avansat, pacientul îsi pierde starea de constientã, prezintã miscãri tonico-clonice, hipotonie si hipotensiune.

Coma diabeticã. Este rezultatul administrãrii unei doze insuficiente de insulinã sau ingestiei exagerate de mâncare. Coma hiperglicemicã se întâlneste rar în cabinetul stomatologic, deoarece se instaleazã lent (peste 24 de ore) si, în general, este tratatã în timp util.

Tratamentul stomatologic al pacientului insulino-dependent:

1. Majoritatea tratamentelor stomatologice clasice pot fi efectuate, folosirea implantelor se aflã, deocamdatã, sub semnul întrebãrii;
2. Se recomandã programarea sedintelor de tratament dimineata;
3. Recomandati pacientului ca în ziua tratamentului sã-si administreze doza obisnuitã de insulinã si sã ia masa în mod normal, în functie de regimul obisnuit;
4. Pregãtiti o sursã de glucozã (suc, Coca-Cola) pentru eventualele stãri de hipoglicemie;
5. Instruiti pacientul sã vã informeze asupra schimbãrilor în tratamentul insulinic;
6. Administrarea antibioticelor în scop profilactic în cazul pacientilor dezechilibrati metabolic trebuie luatã în considerare cu multã atentie;
7. Când sunt necesare proceduri complicate sau sedinte lungi de tratament, consultati specialistul vis-à-vis de necesitatea modificãrii dietei sau a dozelor de insulinã;
8. Trebuie luate mãsuri de precautie speciale în cazul pacientilor ce suferã de complicatii ale diabetului zaharat (renale, cardio-vasculare, neurologice, infectii recurente).

Tratamentul pacientilor cu infectii dento-parodontale acute:

1. Considerati cresterea dozelor de insulinã;
2. Initiati tratamentul antibiotic, preferabil cu o penicilinã;
3. Recomandati spãlãturile bucale cu ser fiziologic (sau apã cu sare) cald;
4. Efectuati incizia si drenajul colectiilor purulente;
5. Tratament endodontic (la dintii conservabili);
6. Extractia dentarã (când se impune).

Complicatiile orale ale pacientului diabetic pot fi: xerostomia, infectii, vindecare lentã; parodontopatiile sunt mai frecvente si mai severe; sindromul de gurã arsã, carii dentare de colet. Glandele salivare pot fi mãrite de volum (sialomegalie). Concentratia crescutã a glucozei în salivã explicã în parte patologia oralã a acestor bolnavi. Modificãrile degenerative ale vaselor sangvine parodontale, cresterea concentratiei glucozei în fluidul santului gingival, reducerea activitãtii neutrofilelor cu o fagocitozã redusã, explicã severitatea bolii parodontale precum si incidenta infectiilor orale, microbiene si fungice.

Anestezia loco-regionalã la bolnavii diabetici. Lidocaina 2% cu adrenalinã 1 / 100.000 este indicatã în scopul obtinerii unei anestezii locale suficiente, pentru a preveni starea de stres care prin ea însãsi conduce la secretia de adrenalinã endogenã în cantitãti mult mai mari. Injectarea anestezicului se va face cu aspiratie, în cantitãti mai scãzute (maximum 4 fiole de xilinã 2% cu adrenalinã 1 / 100.000).

Pacientii diabetici pot fi tratati de un stomatolog bine pregãtit, în conditiile obisnuite ale unui cabinet stomatologic, deoarece majoritatea tratamentelor stomatologice nu sunt modificate pentru acesti pacienti. Tratamentele complexe parodontale sau chirurgicale trebuie executate însã în clinici de specialitate.

Garfunkel AA: Dental Treatment Approach for the diabetic’s patients: Oral Medicine Cours. Faculty of Dental Medicine, Hadassah University, Jerusalem, Israel

Actualitati Stomatologice

Nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 8