|
Leziunile de furcatie Consideratii terapeutice
Tratamentul leziunilor de furcatie la dintii pluriradiculari este
complex si necesitå, in principal, o stranså colaborare
medic - pacient.Un studiu, condus de Hirschfeld si Wasserman, efectuat
pe 1464 de dinti a demonstrat pierderea a 460 dintre acestia (-1,4%)
ca urmare a leziunilor de furcatie iar prognosticul nefavorabil
al acestor dinti a rezultat din: leziunea de furcatie propriu-ziså,
pungile parodontale profunde, rezorbtia osoaså alveolarå
si mobilitatea dentarå asociatå.
Etiologie
Factori locali: placa dentarå bacterianå si tartrul
dentar constituie baza etiologicå determinantå a bolii
parodontale prin actiunea bacteriilor si a toxinelor microbiene
continute. Fig.
1
Anatomia furcatiei favorizeazå retentia de placå bacterianå;
de asemenea, carii de colet, obturatii debordante sau cu margini
deschise (fig. 1). Inflamatia localå conduce la o migrare
apicalå a sistemului de sustinere al dintelui si la obiectivarea
furcatiei. Anomaliile morfologice ale furcatiei (perlele de smalt
si proiectiile cervicale de smalt) pot conduce, de asemenea la leziuni
parodontale datoritå acumulårii de placå dentarå
microbianå (fig. 2, fig. 3).
 Fig.
2 |
 Fig.
3 |
Factorii endodontici: leziunile parodontale de origine endodonticå,
numite leziuni endo-periodontale pot fi cauza afectårii interradiculare.
Infectia pulparå se poate propaga prin canalele principale
sau accesorii atingand tesuturile parodontale, in special in cazurile
in care localizarea canalelor accesorii se aflå in regiunea
furcatiei.
Intr-un studiu efectuat pe un numår de 102 molari Gutman
a detectat, in 5-% din cazuri, canale accesorii localizate in regiunea
furcatiilor. In majoritatea cazurilor, tratamentul de canal corect
efectuat este suficient, doar uneori fiind necesar si un tratament
parodontal asociat.
Trauma ocluzalå: nu constituie propriu-zis un factor etiologic
al parodontopatiilor dar, asociatå unei leziuni inflamatorii,
poate accelera evolutia acesteia. In cazurile de parodontopatii
in care trauma ocluzalå joacå un rol semnificativ, dintii
pluriradiculari prezintå furcatii compromise (cazuri de bruxism,
de ex.). De aceea, tratamentul leziunilor de furcatie trebuie så
includå si consideratii de ocluzie (echilibrare ocluzalå
etc).
Modalitåti de tratament
Terapia parodontalå de bazå:
Detartrajul furcatiei pentru indepårtarea plåcii dentare
bacteriene este extrem de dificil datoritå topografiei anatomice
a acesteia. Instrumentarul parodontal manual, ca si cel ultrasonic
nu este suficient de eficient pentru curåtirea in profunzime
a leziunilor de furcatie, cu toate cå ultimele par så
fie mai eficace.
Regenerarea tisularå dirijatå:
Odatå cu introducerea materialelor de grefå osoaså
si a membranelor-barierå, modalitåtile terapeutice parodontale
s-au imbunåtåtit considerabil. S-a raportat un procent
favorabil pentru 85% din cazurile de leziuni de furcatie de gradul
II prin terapia cu membrane de polytetra-fluoro-ethylene. Procentul
este mai redus pentru leziunile de furcatie de gradul III; succesul
tratamentului este influentat inså si de tehnica folositå
de operator.
Adaptarea membranei la suprafata dintelui tratat are o importantå
maximalå, in måsura in care aceasta previne migrarea
tesuturilor cåtre regiunea furcatiei. Celulele ligamentului
parodontal repopuleazå spatiul existent sub membrana aplicatå
iar tesutul de granulatie reactiv va initia formarea unui nou sistem
de sustinere a dintelui constand din os, cement si ligament parodontal;
de aici derivå in mod firesc si importanta unei adaptåri
intime a membranei parodontale pe suprafata dentarå prin evitarea
formårii unui spatiu intre cele douå suprafete. Afrontarea
marginalå a tesuturilor moi este necesarå pentru a preveni
contaminarea microbianå a regiunii.
 |
Modificåri ale anatomiei topografice a regiunii furcatiei
Scopul acestor modificåri este reprezentat de prevenirea
acumulårii de placå dentarå bacterianå.
- Odontoplastia se practicå pentru a modifica morfologia
furcatiei in sensul eliminårii peretelui superior retentiv
al acesteia (fig. 4, fig. 5 si fig. 6).
Trebuie inså considerate si, desigur, evitate problemele
legate de carii secundare sau hipersensibilitate dentinarå.
In cazurile adecvate se recomandå realizarea de coroane
de invelis pe dintii afectati parodontal, aceastå metodå
fiind recomandatå in cazul leziunilor de furcatie de
grad I si II.
|
- Hemisectia sau amputarea radicularå se recomandå
pentru leziunile de furcatie de gradul II si gradul III. In cazurile
in care rådåcinile dintilor adiacenti sunt prea apropiate
se observå o migrare apicalå a sistemului de sustinere
al dintelui, in special intre rådåcinile mezio si disto-vestibulare
ale primului si celui de-al doilea molar superior (fig. 7); in aceste
cazuri, sunt atinse furcatiile respective, meziale si distale.
 Fig. 7
Amputarea rådåcinii disto-vestibulare a primului molar
superior faciliteazå crearea unui spatiu favorabil igienizårii
locale (fig. 8, fig. 9); in aceste cazuri, peretele superior al
furcatiei („acoperisul") trebuie desfiintat prin odontoplastie.
 
Hemisectia molarilor (premolarizarea) se practicå la molarii
mandibulari cu rådåcinile paralele si cu furcatii cu
deschidere largå, creandu-se astfel un spatiu interradicular
(fig. 10); in acelasi scop se poate practica si un tratament ortodontic
complementar (fig. 11).
 Fig. 10 
Fig. 11
Molarii cu rådåcini curbe sau barate nu pot fi tratati
astfel.
Rezultatele satisfåcåtoare depind de armonia tratamentului
parodontal, endodontic, ortodontic, chirurgical si protetic.
- Tratarea furcatiei prin crearea unui tunel la nivelul acesteia
deschide complet spatiul interradicular facilitand o igienå
localå eficientå (fig. 13); dezavantajul metodei constå
inså in aparitia inevitabilå a cariilor radiculare,
chiar dacå sunt intrebuintate frecvent metode de fluorizare
topicalå.
 Fig. 13
- Implantele dentare constituie o alternativå a metodelor
descrise anterior prin extractia dintilor considerati irecuperabili
si inlocuirea acestora cu implante. Osteointegrarea a modificat
semnificativ atitudinea fatå de problemele perio-protetice.
In figura 12 se poate observa un nivel adecvat al osului alveolar
atat pe radiografiile pre dar si post-terapeutice; cazul ar fi putut
fi tratat chirurgical radical prin extractii si implante in loc
de amputarea rådåcinii palatinale. In cazul unei recidive
a bolii parodontale, resorbtia continuå de os alveolar va
conduce la pneumatizarea sinusului maxilar iar rezultatul se va
concretiza prin lipsa unui suport osos alveolar suficient pentru
introducerea de implante obligand la o protezare adjunctå
(protezå mobilizabilå) sau la un tratament chirurgical
complex de „lifting sinus".
 Fig. 12
Molarii cu leziuni de furcatie, cu rådåcini scurte
si conice dar dispusi intr-o regiune favorabilå introducerii
implantelor dentare se recomandå a fi extrasi iar edentatia
rezultatå restauratå cu ajutorul implantelor (fig. 14).
 Fig. 14
In concluzie, cu toate cå sunt posibile variate metode de
tratament parodontal, existå doar un singur diagnostic corect.
Cazurile sunt diferite si trebuie examinate si evaluate individualizat
pentru a selecta profilul terapeutic adecvat situatiei clinice existente.
Kim Y: Furcation involvements: therapeutic considerations.
Compendium 19: 12-6, 1998
|
