|
Plaster of Paris (gips): reinvie in stomatologie!
Utilitatea sulfatului de calciu in tratamentul bolii parodontale
Sulfatul de calciu denumit si Plaster of Paris este simplu gips.
Spre surpriza tuturor, acest material posedå calitåti
care ii conferå mari avantaje: biocompatibil, biodegradabil
si in special este cunoscut in medicinå si stomatologie deja
de 100 de ani!
Initial, utilizarea lui ca substituent de os a fost raportatå
in literatura de specialitate in 1892!!
Aplicarea gipsului la nivelul cavitåtilor osoase conduce
la o refacere rapidå a tesuturilor cu imbunåtåtirea
functiilor osteoblastilor, osteoclastilor si a celulelor cartilaginoase.
In interiorul osului, materialul se resoarbe in circa 4 såptåmani
fiind inlocuit cu os nou. Experimente care så demonstreze
afirmatiile anterioare au fost efectuate pe subiecte umane si animale
iar cercetårile in aceastå directie continuå panå
in prezent.
Cazurile prezentate in continuare demonstreazå eficienta
sulfatului de calciu in tratamentul resorbtiilor osoase din cadrul
complexei boli parodontale.
Cazul 1 (1971):
S-a considerat pentru tratament un premolar mandibular mobil, cu
sensibilitate dureroaså si inflamatie gingivalå; examenul
radiologic a obiectivat radiotransparentå periradicularå.
S-a creat un lambou muco-periostal cu chiuretajul tesutului de granulatie
iar defectul osos restant a fost plombat cu pastå de sulfat
de calciu (rezultatå din combinarea acestuia cu apå
sterilå) care s-a adaptat relativ usor in jurul rådåcinii
expuse; concomitent s-a administrat antibioterapie (penicilinå,
timp de 7 zile). Radiografia de control efectuatå la un an
postoperator a demonstrat formare de os cu evidentierea trabeculelor
osoase; clinic, dintele nu mai prezenta mobilitate sau alte semne
de parodontopatie. Sulfatul de calciu poate fi sterilizat intr-un
sterilizator uscat, mentinut la 120 grade timp de 1,5 ore.
Cazul 2 (1988):
Un molar inferior cu un defect osos marcat interradicular si mezial
(observat clinic si radiologic); dupå decolarea unui lambou
si chiuretajul minutios al tesutului patologic s-a plombat defectul
osos restant cu pastå de sulfat de calciu la care s-au adåugat
250 mg de tetraciclinå. Cinci ani mai tarziu s-a constatat
o refacere considerabilå a substratului osos cu desen trabecular
normal. Acest caz evidentiazå calitatea materialului de a
preveni formarea de pungi parodontale prin invaginarea epiteliului
gingival in defectul osos; este de accentuat si efectul pozitiv
al tetraciclinei aplicatå in defectul osos.
Cazul 3 (1995):
Pacientul se prezintå cu o leziune parodontalå cu resorbtie
osoaså extremå, localizatå intre 15 si 16; s-a
måsurat o pungå parodontalå de 9 mm. Dupå
detartraj, chiuretaj si netezirea suprafetelor radiculare s-a introdus
in defect sulfat de calciu amestecat cu transplant allogen de os
demineralizat in proportie de 1:4. Dupå 5 luni s-a constatat
reducerea adancimii pungii parodontale la numai 3mm cu o regenerare
osoaså satisfåcåtoare si o remineralizare partialå.
Se pare cå procesul de refacere este mai eficace in cazurile
in care bariera este mai denså si mai groaså.
In concluzie, cazurile prezentate demonstreazå eficienta
sulfatului de calciu, Plaster of Paris, gipsul in tratamentul parodontopatiilor.
In era tehnologiilor avansate cu aparitia nenumåratelor materiale
noi si sofisticate utilizate in scopul stimulårii celulare
pentru regenerarea tisularå osoaså (ca „bone-fillers")
så nu uitåm cå ele folosesc doar ca matrice pentru
cresterea osoaså.
De asemenea, reiese importanta indepårtårii minutioase
a tesuturilor patologice; accentul trebuie pus pe ce se indepårteazå
din defectul osos mai mult decat pe ce se introduce in el!
Bier SJ, Sinensky MC: The versatility of calcium
sulfate: resolving periodontal challenges. Compendium 20: 655, 1999
|
