|
Proteza dentarå mobilizabilå
pe implante;
complicatii
Proteza dentarå mobilizabilå suportatå pe implante
prezintå o serie de avantaje fatå de lucrårile
protetice fixate pe acestea: planul de tratament este mai simplu,
igiena oralå este mult facilitatå, numårul necesar
de implante este mai redus (in consecintå, se micsoreazå
durata tratamentului si costula cestuia), succesul tratamentului
este imbunåtåtit.
Proteza finalå poate fi sustinutå numai de implante
sau de implante si tesuturi moi. Inså problemele cu care medicul
se confruntå in aplicarea acestei metode de tratament sunt
relativ rar descrise in literatura de specialitate.
Autorii acestui articol isi exprimå convingerea cå
existå un raport direct intre succesul tratamentului si experienta
medicului stomatolog.
Articolul prezent descrie parte din problemele observate in timpul
si dupå finalizarea tratamentului edentatiilor prin suprastructurå
proteticå mobilizabilå sustinutå de implante si
discutå posibilitåtile de minimalizare ale complicatiilor.
Etapa chirurgicalå:
- Plasarea incorectå a implantelor in configuratia generalå
a arcadelor dentare


|
In figura 1A se observå pozitia vestibulo-lingualå
a implantelor care impiedicå atasarea unei bare de conexiune
intr-o pozitie corectå fatå de creasta alveolarå.
Figura 1B demonstreazå necesitatea de a utiliza o gutierå
chirurgicalå (stents). Implantul central a fost introdus
in apofizele genii.
In figura 1C se pot observa implante plasate in partea vestibularå
a crestei alveolare cu toate cå aceastå situatie
s-ar fi putut evita. Ca urmare, s-au utilizat bonturi angulate,
mai putin recomandate.
|
- Etapa imediat postoperatorie: edem, echimoze, dehiscente
Metodele chirurgicale adecvat folosite si corect aplicate pot evita
aparitia acestor complicatii. In plus, se impune evitarea presiunilor
pe tesuturi in perioada de vindecare a plågii postoperatorii.
- Etapa a II-a chirurgicalå: Implante corect osteointegrate
dar necorespunzåtoare ca pozitie sau localizare; in aceste
cazuri, implantele nu mai pot fi utilizate pentru reconstructia
proteticå si fie se indepårteazå, fie se påstreazå,
acesta urmand a fi acoperit in timp de mucoaså (cand mai råman
suficiente implante ca numår).
In figura 1B, implantul central nu a putut fi inglobat in suprastructurå.
- Utilizarea incorectå a bonturilor de vindecare
Un bont de vindecare scurt poate determina aparitia unei hiperplazii
gingivale de iritatie; aceastå complicatie apare in special
in cazul implantelor infundate in absenta unei gingii atasate (partea
superioarå a bontului nu este raportatå la creasta alveolarå).
 |
In figura 1D se observå cå toate cele
trei implante cu bonturi de vindecare au fost acoperite de tesut
hiperplazic la scurt timp postoperator. Dacå bonturile
de vindecare nu sunt fixate corect prin insurubare (strans),
vindecarea tesuturilor intarzie, apar dureri si infectii locale.
|



|
Etapa de restaurare proteticå
- Esecuri tehnice: in cazuri rare, diferitele componente
ale sistemului de implante nu sunt adecvate din punct de vedere
tehnic; ca posibil rezultat, bontul se fractureazå si
trebuie indepårtat (fig. 2A,2B, 2C, 2D).
- Complicatii estetice: asteptårile pacientilor nu
corespund totdeauna cu intentiile medicului; de aceea, fiecare
fazå intermediarå a reconstructiei protetice trebuie
bine explicatå pacientului.
- Complicatii fonetice: ele apartin in general perioadei
de acomodare a pacientului la noua situatie proteticå;
se va explica pacientului despre disparitia cu timpul a acestor
neajunsuri.
|
Complicatii pe termen lung:
- Mecanismul de retentie protetic se poate deteriora in timp, necesitand
inlocuirea. Cea mai frecventå complicatie este ruperea sistemului
de ancorare din proteze, observatå la cca 20 % din cazuri
in primul an dupå tratament.
- Starea de igienå oralå are un rol important in mentinerea
implantelor; parte din pacienti nu folosesc periajul dentar in regiunile
cu implante considerand cå acestea nu pot fi expuse la carii.
Trebuie accentuat faptul cå microorganismele pot produce o
reactie de periimplantitå similarå parodontopatiei,
cu complicatiile aferente. (Fig.3: rezultatul lipsei de igienå
oralå).
Recomandåri practice pentru a minimaliza complicatiile prezentate
anterior:
- Utilizarea unei gutiere chirurgicale de ghidaj pentru pozitionarea
si angulatia corectå a implantelor.


|
In fig. 4A, 4B, 4C se observå plasarea incorectå
a implantelor cu toate cå s-a utilizat un examen CT
preoperator. Informatiile obtinute nu au fost inså corect
interpretate iar implantul a fost introdus gresit in apofizele
genii. O gutierå radioopacå folositå la
CT indicå relatia corectå a implantelor fatå
de osul alveolar (fig. 5). Imaginea pe CT devine mai clarå
din punct de vedere al topografiei implantelor.

|
- Relatia intermaxilarå:
Desi este acceptat faptul cå protezele mobilizabile pe implante
se asociazå cu resorbtia crestelor alveolare, se recomandå
determinarea relatiilor intermaxilare in plan vertical si a nivelului
planului de ocluzie in articulator. Astfel, se va crea un spatiu
suficient pentru sistemele protetice de ancorare fårå
compromiterea spatiului necesar mobilitåtii limbii, rezistentei
lucrårii protetice, functionalitåtii aparatului dentomaxilar
si esteticii.
- Identificarea limitelor sistemului de reconstructie proteticå:
acest sistem de reconstructie cu proteze mobilizabile pe implante
trebuie så fie adaptat specific pacientului si nu poate fi
generalizat. In figura 6 se observå un implant deformat la
colet in urma fracturårii protezei la 5 ani dupå introducerea
implantului.

- Identificarea limitelor echipei: echipa de implantologie include
un chirurg, un protetician, un tehnician dentar si un igienist.
Este responsabilitatea proteticianului de a selecta sistemul optim
de retentie a suprastructurii protetice si de a proiecta mecanismul
necesar cat mai simplu, cu riscuri minime.
De asemenea, fårå un suport tehnic de laborator adecvat
nu se poate asigura succesul tratamentului.
Se poate concluziona cå suprastructurile mobilizabile suportate
pe implante au certe avantaje iar complicatiile posibile sunt minime.
Muftu A, Karabetou S: Complications in Implant-Supported
Overdentures. Compendium 18(5): 493-504, 1997
|