Proteza dentarå mobilizabilå pe implante;
complicatii

Proteza dentarå mobilizabilå suportatå pe implante prezintå o serie de avantaje fatå de lucrårile protetice fixate pe acestea: planul de tratament este mai simplu, igiena oralå este mult facilitatå, numårul necesar de implante este mai redus (in consecintå, se micsoreazå durata tratamentului si costula cestuia), succesul tratamentului este imbunåtåtit.

Proteza finalå poate fi sustinutå numai de implante sau de implante si tesuturi moi. Inså problemele cu care medicul se confruntå in aplicarea acestei metode de tratament sunt relativ rar descrise in literatura de specialitate.

Autorii acestui articol isi exprimå convingerea cå existå un raport direct intre succesul tratamentului si experienta medicului stomatolog.

Articolul prezent descrie parte din problemele observate in timpul si dupå finalizarea tratamentului edentatiilor prin suprastructurå proteticå mobilizabilå sustinutå de implante si discutå posibilitåtile de minimalizare ale complicatiilor.

Etapa chirurgicalå:

- Plasarea incorectå a implantelor in configuratia generalå a arcadelor dentare

In figura 1A se observå pozitia vestibulo-lingualå a implantelor care impiedicå atasarea unei bare de conexiune intr-o pozitie corectå fatå de creasta alveolarå. Figura 1B demonstreazå necesitatea de a utiliza o gutierå chirurgicalå (stents). Implantul central a fost introdus in apofizele genii. In figura 1C se pot observa implante plasate in partea vestibularå a crestei alveolare cu toate cå aceastå situatie s-ar fi putut evita. Ca urmare, s-au utilizat bonturi angulate, mai putin recomandate.

- Etapa imediat postoperatorie: edem, echimoze, dehiscente

Metodele chirurgicale adecvat folosite si corect aplicate pot evita aparitia acestor complicatii. In plus, se impune evitarea presiunilor pe tesuturi in perioada de vindecare a plågii postoperatorii.

- Etapa a II-a chirurgicalå: Implante corect osteointegrate dar necorespunzåtoare ca pozitie sau localizare; in aceste cazuri, implantele nu mai pot fi utilizate pentru reconstructia proteticå si fie se indepårteazå, fie se påstreazå, acesta urmand a fi acoperit in timp de mucoaså (cand mai råman suficiente implante ca numår).

In figura 1B, implantul central nu a putut fi inglobat in suprastructurå.

- Utilizarea incorectå a bonturilor de vindecare

Un bont de vindecare scurt poate determina aparitia unei hiperplazii gingivale de iritatie; aceastå complicatie apare in special in cazul implantelor infundate in absenta unei gingii atasate (partea superioarå a bontului nu este raportatå la creasta alveolarå).

In figura 1D se observå cå toate cele trei implante cu bonturi de vindecare au fost acoperite de tesut hiperplazic la scurt timp postoperator. Dacå bonturile de vindecare nu sunt fixate corect prin insurubare (strans), vindecarea tesuturilor intarzie, apar dureri si infectii locale.

Etapa de restaurare proteticå - Esecuri tehnice: in cazuri rare, diferitele componente ale sistemului de implante nu sunt adecvate din punct de vedere tehnic; ca posibil rezultat, bontul se fractureazå si trebuie indepårtat (fig. 2A,2B, 2C, 2D). - Complicatii estetice: asteptårile pacientilor nu corespund totdeauna cu intentiile medicului; de aceea, fiecare fazå intermediarå a reconstructiei protetice trebuie bine explicatå pacientului. - Complicatii fonetice: ele apartin in general perioadei de acomodare a pacientului la noua situatie proteticå; se va explica pacientului despre disparitia cu timpul a acestor neajunsuri.

Complicatii pe termen lung:

- Mecanismul de retentie protetic se poate deteriora in timp, necesitand inlocuirea. Cea mai frecventå complicatie este ruperea sistemului de ancorare din proteze, observatå la cca 20 % din cazuri in primul an dupå tratament.
- Starea de igienå oralå are un rol important in mentinerea implantelor; parte din pacienti nu folosesc periajul dentar in regiunile cu implante considerand cå acestea nu pot fi expuse la carii. Trebuie accentuat faptul cå microorganismele pot produce o reactie de periimplantitå similarå parodontopatiei, cu complicatiile aferente. (Fig.3: rezultatul lipsei de igienå oralå).

Recomandåri practice pentru a minimaliza complicatiile prezentate anterior:

- Utilizarea unei gutiere chirurgicale de ghidaj pentru pozitionarea si angulatia corectå a implantelor.

In fig. 4A, 4B, 4C se observå plasarea incorectå a implantelor cu toate cå s-a utilizat un examen CT preoperator. Informatiile obtinute nu au fost inså corect interpretate iar implantul a fost introdus gresit in apofizele genii. O gutierå radioopacå folositå la CT indicå relatia corectå a implantelor fatå de osul alveolar (fig. 5). Imaginea pe CT devine mai clarå din punct de vedere al topografiei implantelor.

- Relatia intermaxilarå:

Desi este acceptat faptul cå protezele mobilizabile pe implante se asociazå cu resorbtia crestelor alveolare, se recomandå determinarea relatiilor intermaxilare in plan vertical si a nivelului planului de ocluzie in articulator. Astfel, se va crea un spatiu suficient pentru sistemele protetice de ancorare fårå compromiterea spatiului necesar mobilitåtii limbii, rezistentei lucrårii protetice, functionalitåtii aparatului dentomaxilar si esteticii.

- Identificarea limitelor sistemului de reconstructie proteticå: acest sistem de reconstructie cu proteze mobilizabile pe implante trebuie så fie adaptat specific pacientului si nu poate fi generalizat. In figura 6 se observå un implant deformat la colet in urma fracturårii protezei la 5 ani dupå introducerea implantului.

- Identificarea limitelor echipei: echipa de implantologie include un chirurg, un protetician, un tehnician dentar si un igienist. Este responsabilitatea proteticianului de a selecta sistemul optim de retentie a suprastructurii protetice si de a proiecta mecanismul necesar cat mai simplu, cu riscuri minime.

De asemenea, fårå un suport tehnic de laborator adecvat nu se poate asigura succesul tratamentului.

Se poate concluziona cå suprastructurile mobilizabile suportate pe implante au certe avantaje iar complicatiile posibile sunt minime.

Muftu A, Karabetou S: Complications in Implant-Supported Overdentures. Compendium 18(5): 493-504, 1997