|
Frica de tratament dentar la copii. Posibilitati
de abordare
Frica dentarå la copii a fost determinatå in
3-21% din cazuri, mai mult la fetite decat la båieti. Din
studiile realizate reiese cå, frica atinge maximum la varsta
de 9-11 ani, apoi diminuå treptat. Senzatii exagerate de fricå
sunt rare in copilårie si, in general, dispar de la sine;
dacå persistå, se transformå in fobii sau fricå
clinicå, situatii ce impun un tratament adecvat. Fobia este
definitå ca o situatie extremå de fricå, disproportionalå
fatå de motivul care a declansat-o, inexplicabilå, de
necontrolat, conduce la evitarea situatiilor ce produc fricå
si continuå perioade lungi fårå så depindå
de varstå sau de alti factori.
Frica dentarå isi are originea fie
in experientele anterioare personale ale copilului, fie preluatå
de la pårinti sau dintr-o teamå exageratå naturalå
a copilului fatå de fricå sau traumå. Caracteristicile
senzatiei de fricå sunt diferite in raport cu etapele de crestere
psiho-somaticå.
In prima parte a copilåriei, instrumentarul,
mirosul materialelor sau zgomotele specifice stomatologice ar putea
reprezenta factori "amenintåtori". In aceste cazuri,
se recomandå o intalnire premergåtoare sedintei propriu-zise
de tratament numai pentru a face cunostiintå cu copilul, in
cadrul cåreia acesta va fi familiarizat cu atmosfera cabinetului
dentar si cu orice "amenintare" posibilå.
In perioada scolii elementare, determinantii senzatiei
de fricå includ, in general, intunericul, izolarea, fiinte
sau obiecte imaginare, fenomene infricosåtoare.
In jurul varstei de 9 ani, copilul incepe så
perceapå frica de våtåmare fizicå ce provine
din educatia pårintilor care isi avertizeazå copiii
fatå de pericole diverse, din contactele cu prietenii, sau
de la televizor. De aceea, la aceastå varstå, o experientå
anterioarå nefavorabilå la medicul stomatolog va avea
repercursiuni negative si va impiedica cooperarea medic – copil;
se recomandå temporizarea tratamentului dentar dacå
diagnosticul nu constituie o urgentå stomatologicå.
Peste varsta de 9-11 ani, copilul va fi mult mai
sensibil la explicatiile privind igiena oralå sau dieta potrivitå.
Autorii articolului descriu factori importanti
implicati in etiologia fricii de stomatolog:
Anticiparea. Din nefericire, durerea råmane
o insotitoare permanentå a tratamentului dentar, constituind
un motiv real al fricii. Copilul trebuie så inteleagå
cå stomatologul va avea o grijå deosebitå pentru
a preveni sau elimina durerea.
Neincrederea. Promisiunile medicilor nerespectate
in timpul tratamentelor anterioare suferite de copii pot afecta
increderea in stomatolog, atat de necesarå pentru succesul
terapiei dentare; comportamentul familiei fatå de medic are
o influentå considerabilå.
Teama pierderii controlului asupra situatiei. Medicul
poate fi perceput de copil ca o autoritate de neacceptat. De aceea,
pentru a da copilului senzatia de auto-control existå mai
multe posibilitåti: folosirea principiului de cooperare verbalå
– "spune, aratå, etc"; posibilitatea copilului
de a-si alege singur dintele ce va fi tratat primul; decizia de
a fi tratat cu anestezie ca si modul de administrare a acesteia;
intreruperea imediatå a tratamentului in cazul unei senzatii
de disconfort
a copilului. Limita senzatiei de auto-control care se oferå
copilului in timpul tratamentului trebuie bine determinatå,
fårå så fie exageratå inså. Exersarea
unei autoritåti potrivite a medicului in relatia cu copilul
poate preveni situatii traumatice pe viitor.
Frica de necunoscut, de nou. Pe langå amenintarea
pe care o vizitå la stomatolog o reprezintå pentru oricine,
explicatiile sumare si pregåtirile efectuate de insotitori
ar putea agrava frica copilului de necunoscut: "nu avea
grijå, nu te va durea", ceea ce ii indicå copilului
cå va fi vorba de durere. Descrieri si explicatii amånuntite
pe intelesul copiilor, oferite de medic vor facilita diminuarea
senzatiei de teamå cu care copiii se prezintå in cabinet.
Stomatologia este constituitå din actiuni
invazive, incepand cu radiografiile si continuand cu orice manevrå
terapeuticå dentarå; invazia nu este numai fizicå
dar si a mediului personal al copilului, ceea ce il infricoseazå.
Este nevoie de putere de convingere pentru a invinge acest aspect
al fricii si de castiga increderea si cooperarea copilului.
Chapman HR, Kirby–Turner NC:
Dental fear in children – a proposed model.
Brit Dent J 187: 408-412, 1999
|
