Conform
unui vechi proverb romanesc după care “toamna se numără bobocii”,
iată-ne
ajunsi la deschiderea unui nou an universitar, deschidere făcută sub
mai slabe auspicii decat in anii precedenti, ca să ne exprimăm academic.
Degradarea
invătămantului medical la care asistăm de cativa ani si care continuă
in mod vertiginos nu ne dă dreptul, nici celor mai optimisti, “să vedem
lumina de la capătul tunelului”.
Se
stie că invătămantul medical de stomatologie s-a bucurat de o bună apreciere
nu numai in tară, ci si in afara granitelor ei. Că este asa, o dovedesc
cei peste 3000 de absolventi străini numai ai Facultătii de Stomatologie
din Bucuresti care lucrează pe aproape toate meridianele globului, ca
să nu mai vorbim de multi specialisti romani care nu si-au găsit un
loc in “scumpa noatră patrie” si ajung să trateze dintii “altor popoare”.
In
ultimul an insă, trecand peste “greutătile tranzitiei” cu care ne-am
obisnuit, asistăm la o degradare a calitătii invătămantului de stomatologie
ce pare a fi urmărită in mod intentionat de “cineva”.
Dacă
invătămantul de stomatologie din Romania avea ca puncte forte pregătirea
medicală generală completă (52% din programa analitică reprezentand
partea de medicină generală preclinică si clinică) si, in plus, o pregătire
practică stomatologică pe pacienti ceea ce aveau putine facultăti din
lume, asistăm astăzi la o tendintă de reducere a duratei facultătii
de la sase la cinci ani, reducere care cu sigurantă se va face in detrimentul
pregătirii medicale generale (asa cum s-a făcut din 1972 pană in 1989).
Pe de altă parte, aparitia Casei Nationale de Asigurări de Sănătate
in sistemul de finantare al Spitalului de Stomatologie si al ambulatoriilor
acestuia a dus la disparitia in totalitate a activitătii practice a
studentilor, astăzi asistand la o impingere a acestuia către teoretizare
deoarece pacientii nu mai au acces la studenti, casa neplătind marea
majoritate a prestatiilor de stomatologie iar din cele putine finantate
le sunt plătite numai medicilor care au contract cu CNAS; ori studentii
si nici chiar rezidentii nu pot beneficia de aceasta.
Dacă
pacientii care se tratau pană nu demult in clinicile facultătii erau
oameni cu posibilităti materiale reduse (pensionari, defavorizati social,
someri, handicapati) pe care nimeni nu ii primeste intr-un cabinet de
stomatologie, acesti oameni nu mai pot beneficia de asistentă in facultate
din motivele de mai sus, ei neputand să-si achite costurile prestatiilor
stomatologice.
Ne
intrebăm: Ce inseamnă protectie socială ? Cine se va ocupa in viitor
de acest segment al populatiei care este destul de numeros?
Am
incercat o discutie la MEN cu factorii de răspundere, impreună cu reprezentantii
Ministerului Sănătătii si Ministerului Muncii, in primăvara anului 1999,
pentru a găsi o solutie de finantare măcar a materialelor stomatologice
necesare tratamentelor efectuate de studenti. Nu s-a ajuns la nici o
concluzie, dar fiind cu totii de acord că “trebuie făcut ceva”.
Din
acest “ceva” nu s-a făcut nimic, Facultatea si-a deschis portile, presedintele
Casei Nationale (al catelea?!) a fost schimbat odată cu deschiderea
anului universitar si viata merge inainte…
Cine
are interessa destrame invatamantul de stomatologie?
Poate
aflam un raspuns.
Prof. Dr. Nicolaie
Ganuta