Diferentierea
chisturilor parotidiene in HIV 1 de chistadenolimfom. Prezentare de
caz
Glanda parotidă
este sediul unor varietăti de tumefactii, care, la un examen clinic
de rutină prezintă aceleasi caracteristici clinice. Scopul acestui articol
este de a ilustra etapele parcurse in cadrul examenului clinic pentru
stabilirea unui diagnostic diferential in leziunile chistice parotidiene
asimptomatice.
Prezentare de caz
|
Pacient de
60 de ani, de sex masculin, aparent sănătos, se prezintă la consult
datorită unei tumefactii persistente, nedureroase, localizate
la nivelul glandei parotide stangi. Leziunea este bine delimitată,
de circa 5 cm in diametru, fluctuentă la palpare. Nu se constată
modificări ale glandei parotide drepte, si nici modificări de
volum la nivel limfonodular.
|
 |
Pacientul a fost
interogat in legătură cu factorii de risc referitor la o posibilă infectare
HIV. Acesta a negat consum intravenos de droguri, relatii homosexuale
sau transfuzii sangvine in ultimii 25 de ani.
Examenul CT efectuat
(in lipsa unor date clinice concludente) a relevat o leziune chistică
multifocală intraparotidiană. De asemenea, s-a observat si o imagine
clară radiotransparentă in glanda parotidă opusă si adenopatie cervicală.
Chistadenolimfomul
(tumoră Warthin)
Este o tumoră benignă
si prezintă o incidentă de 6 - 13,5% din toate tumorile parotidiene.
Sunt mai frecvente la bărbati si apar mai des in decada a 6-a. Raportul
bărbati/femei este de 10:1 pană la 1,6:1. Cresterea numărului de femei
afectate este legată de cresterea incidentei fumatului la femei.
Chistadenolimfomul
este o leziune bine delimitată, nedureroasă si cu o evolutie lentă.
Palparea indică o consistentă fluctuentă, de aspect chistic.
Intre 5 si 12%
din cazuri poate apare bilateral, simultan sau decalat in timp. Intre
4 si 8% din leziuni sunt chisturi multifocale.
Originea acestor
tumori o reprezintă tesutul epitelial glandular inclus in cursul embriogenezei
in limfonoduli.
Sindromul infiltrativ
difuz limfocitic CD8 in HIV
Circa 40% din pacienti
HIV-1 pozitiv prezintă simptome cervico-faciale. Modificările de volum
parotidiene apar in aproximativ 5% din populatia seropozitivă. Acest
sindrom (Diffuse Infiltrative Limphocytosis Syndrome - DILS) e caracterizat
prin limfocitoză CD8, tumefactie parotidiană bilaterală, adenopatie
cervicală si infiltrat limfocitic visceral. Acest sindrom apare la pacientii
seropozitivi cu anumite caracteristici imunogenetice si se pare că prognosticul
este mai bun decat la pacientii doar cu HIV. Tumefactia parotidiană
reprezintă o proliferare limfoepitelială a nodulilor intraparotidieni
sau un infiltrat limfocitar extraparotidian.
La pacientul prezentat
anterior, datorită imaginii CT care a evidentiat o adenopatie cervicală
bilaterală confirmată cu imagini radio-transparente parotidiene bilateral,
s-au efectuat teste serologice, pacientul fiind HIV pozitiv, dar cu
varianta DILS.

Localizarea chistului limfoepitelial la nivelul glandei parotide stangi;
se observa zona de radiotransparenta la nivelul glandei parotide drepte.
Discutii
Deformările chistice
parotidiene pot apare intr-o multitudine de situatii. Chisturile ductale
parotidiene unilaterale se datorează unor obstructii ductale. Se pot
observa chisturi limfoepiteliale solitare intraparotidiene, fără legătură
cu HIV. O altă afectiune, boala parotidiană polichistică este congenitală
si apare bilateral, frecvent la sexul feminin. De asemenea, unele leziuni
maligne pot avea o componentă chistică.
Cu toate acestea,
cel mai frecvent, leziunile chistice ale glandei parotide pot fi datorate
unui chistadenolimfom (tumora Warthin) sau sindromului infiltrativ difuz
limfocitar din HIV-1 (DILS).
Există similitudini
in aspectul clinic al celor două leziuni: evolutia este lentă, nedureroasă,
cu afectarea lobului parotidian superficial.
De regulă, tumora
Warthin este unilaterală, dar poate fi si bilaterală, pe cand in DILS
tumefactia parotidiană este bilaterală (desi poate fi si unilaterală).
Aspectul este multifocal mai ales in glandele parotide infectate HIV.
Afectarea limfonodulară
este prezentă doar la pacientii infectati HIV, ganglionii fiind o tintă
virală (adenopatia este un semn clinic obisnuit), pe cand in tumora
Warthin, adenopatia nu apare.
Testele serologice
sunt esentiale si confirmă seropozitivitatea. In plus, examenul hematologic
evidentiază o scădere a celulelor CD4 (normal intre 390 si 1770/mm3)
si o crestere a CD8 (normal intre 240 si 1200/mm3) in sindromul infiltrativ
difuz limfocitic.
Pacientul a fost
remis unei unităti anti-HIV, urmand terapia antivirală. Este necesară
dispensarizarea, pacientul fiind consultat la fiecare 6 luni, datorită
posibilitătii transformării maligne (limfom). Investigarea necesită
biopsie prin aspiratie cu ac fin pentru a sesiza orice modificare celulară
intralezională.
Tratamentul chirurgical
nu este necesar in leziunile parotidiene la pacientii cu infectii HIV,
dar necesită monitorizare datorită riscului de malignizare.
Mandel L, Tomkoria
A: Case Report - Differentiating HIV-1 Parotid Cysts from papillary
cystadenoma lymphomatosumJADA:772-776,June 2000