Actualitati Stomatologice

Consecintele neprotezarii unei edentatii posterioare - studiu

Acest studiu aduce informatii despre consecintele neprotezarii unei edentatii laterale, ajutand medicul stomatolog in stabilirea unei decizii terapeutice.Lipsa protezarii in cazul pierderii unui dinte lateral este urmata de ruperea echilibrului sistemului stomatognat cu repercursiuni nefavorabile la acest nivel.
Consecintele ar fi:

Extruzia dintelui antagonist in spatiul edentat, perturband ocluzia dentara si complicand astfel protezarea; inclinarea dintilor adiacenti bresei cauzand probleme periodontale si sporind riscul de aparitie a leziunilor carioase. De asemenea, pot complica protezarea sau pot impune chiar un tratament ortodontic al dintilor limitrofi, cu consecinte negative pentru pulpa dentara si pentru retentia lucrarii protetice;

Tulburari la nivelul suportului osos - de asemenea, se poate lua an considerare accelerarea pierderii dintilor restanti. In ciuda tuturor modificarilor pe care le produce absenta unui dinte lateral, s-a observat ca riscul de a pierde un dinte adiacent este cu putin mai mare in cazul neprotezarii bresei. Studiul a fost efectuat pe baza rapoartelor din cadrul Permanente Dental Care Program pe un grup de 239 pacienti. Baza studiului au constituit-o radiografiile realizate cu 6 luni anainte si dupa extractia dentara. Masuratorile au fost realizate pe calculator, stabilindu-se o serie de indici de lungime si analtime:

distanta dintre dintii limitanti bresei (DBAT - distance between adiacent teeth)
pozitia dintelui antagonist (POT- position of the opposing tooth)
inaltimea osului alveolar in dreptul dintilor limitanti (ABL - alveolar bone levels) masurata de la nivelul jonctiunii smalt-cement pana la nivelul marginii crestei alveolare - distal de premolar (PABL) si mezial de molar (MABL); marginea crestei alveolare este definita ca nivelul cel mai coronar unde membrana periodontala isi mentine aspectul normal. Daca jonctiunea smalt-cement nu este vizibila datorita unei restaurari coronare, examinatorii au folosit ca limita a masuratorilor marginea gingivala a preparatiei.

Aprecierile s-au facut tinand cont de diferentele obtinute in urma compararii radiografiilor initiale cu cele de data recenta. Valoarea medie a timpului scurs intre radiografiile initiale si cele in evolutie pentru grupul de pacienti care nu a mai suferit alte extractii era de 6,9 ani. Astfel, s-au gasit valori negative in cazul micsorarii spatiului edentat si valori pozitive cand s-a produs retractia osului alveolar sau extruzia dintelui antagonist.

Rezultatele au evidentiat o medie a modificarilor de 0,4mm in cazul PABL si de 0,3mm la MABL, valori care ar fi considerate normale in cadrul evolutiei proceselor alveolare daca pacientii nu mai prezinta o alta edentatie. 8% din cazuri au dovedit o pierdere mai mare de 2mm din MABL sau PABL, situatii cu o mare importanta clinica. Intersant cum doar nivelul procesului alveolar din dreptul premolarului se modifica in timp dupa extractie si inclinarea lui duce la micsorarea spatiului edentat. Dar rezutatele obtinute au si o marja de eroare: pe de o parte, folosirea unei tehnici radiologice nestandardizate si, pe de alta parte, nu se poate aprecia cu exactitate cat si cand au avut loc modificarile de la nivelul spatiului edentat. Astfel, valorile ar fi putut sa ramana constante un numar de ani dupa care sa aiba loc modificarile dimensionale sau diferentele sa aiba o evolutie lineara, constanta de-a lungul timpului.

Concluzii

Cu toata nesiguranta impusa de conditiile de studiu se pare ca prabusirea ocluziei nu se produce atat de rapid pe cat am fi inclinati sa credem tinand cont de conditiile clinice. La fel si efectul la nivelul tesutului periodontal este important intr-un numar limitat de cazuri.

Un tratament protetic initiat imediat poate asigura stabilitatea arcadei dentare si a ocluziei cel putin 7 ani de la extractie. Cu toate acestea trebuiesc identificate cauzele care, la o mica categorie de pacienti, provoaca importante migrari ale dintilor adiacenti bresei si retractii severe la nivelul procesului alveolar ducand la prabusirea arcadei (ocluziei).