Actualitati Stomatologice Nr 8

Tratamentul Parodontopatiei: conceptualizare versus realitate

Asocierea detartrajului ultrasonic cu irigatiile antibacteriene cu Povidone-Iodine

Povidone-Iodineeste frecvent folosit ca antiseptic in medicina dar, mai recent si in terapia parodontala fiind un bactericid eficient asupra bacteriilor gram-pozitive si negative, protozoarelor si virusilor. Substanta este compusa din componenta bactericida - iodine - amestecata cu agentul de solubilizare - povidone - care scade potentialul iritant al solutiei. Dilutiile recomandate sunt de 0,25% si de 0,5%.

Testul de suscebilitate parodontala

Se stie in prezent ca raspunsul la actiunea unui agresor poate fi de aparare sau distructiv. Datorita infectiei microbiene se produce un raspuns al gazdei in urma caruia monocitele, macrofagele produc citokine, dintre care cea mai importanta este interleukina-1. Aceasta la rándul ei activeaza alte celule (fibroblaste, celule epiteliale) care produc prostaglandine E2 ce determina distructia osoasa si proteinaze care determina degradarea sistemului ligamentar al dintilor.

Astfel, genele care controleaza nivelul interleukinei-1 joaca un rol major in raspunsul gazdei, persoanele care au aceste gene manifestánd o productie crescuta de mediatori ai inflamatiei. Testul de suscebilitate parodontala are ca rol determinarea polimorfismului genetic a celor doua gene care controleaza interleukina-1. (IL-1A, IL-1B, IL-1RN)

La persoanele care au si IL-1A si IL-1B pacientii sunt predispusi la aparitia parodontopatiei.

Eficacitatea aplicarii locale a medica-mentelor

Pentru a fi eficace un sistem de administrare a medicamentelor trebuie sa indeplineasca trei criterii esentiale:

1) Substanta medicamentoasa trebuie sa ajunga la baza pungii parodontale;

2) Substanta medicamentoasa sa fie administrata in concentratii bacteriostatice sau bactericide;

3) Substanta medicamentoasa trebuie sa fie retentionata local un timp adecvat.

S-a ajuns la concluzia ca, de obicei nu este necesar sa aplicam local substante medicamentoase, ci doar sa realizam o instrumentare mecanica a pungilor parodontale deoarece ambele metode au acelasi rezultat (reducerea cu 1 mm a pungilor parodontale) dar substantele medicamentoase pot determina rezistenta.

In defectele angulare insa este indicata aplicarea substantelor medicamentoase, fiind raportata chiar si regenerarea osoasa alveolara.

In parodontopatia adultului nu se indica substantele medicamentoase ci doar tratamentul mecanic. in parodontopatia juvenila, in forma rapid progresiva precum si in parodontopatia refractara, tratamentul mecanic conventional trebuie sustinut de aplicarea de substante medicamentoase care reduc considerabil indicatia operatorie.

Semnificatia clinica in raport cu semnificatia statistica

Pornind de la observatia ca reducerea cu 2 mm a unei pungi parodontale de 6 mm reprezinta o semnificatie clinica a imbunatatirii starii parodontale spre deosebire de reducerea cu aceiasi 2 mm dar in cazul unei pungi parodontale de 10 mm, trebuie definita semnificatia clinica.
Semnificatie clinica trebuie considerata modificarea cea mai mica care poate apare in urma modificarii atitudinii terapeutice.

Clinicianul trebuie sa aleaga un parametru corespunzator care sa reprezinte modificarile clinice. Cel mai important reper trebuie sa fie nivelul osului alveolar. Alte repere, mai putin importante sunt reducerea pungilor parodontale, scaderea nivelului de inflamatie si modificari microbiologice si biochimice. Pentru a se putea trage o concluzie trebuie asociati mai multi parametrii.