|
|
|
Implantul surub
Primul tip de implant
folosit, conceput de pionierii implantologiei (Dag, Flohr, Chercheve,
Tramonte, Sandhaus, De Bella, Linkow, Heinrich). Ulterior a fost modificat
pentru a obtine maximum de fixitate.
Aspectul implantului
surub:
- axul are dimensiunile
reduse cat este posibil pentru obtinerea rezistentei la deformare
si la rupere
- lamele elicoidale
sunt foarte subtiri, in concordanta cu termenul de "lamelar"
- distantele dintre
aceste lamele subtiri sunt relativ mari, asfel evidentiind corpul
central (axul).
Avantaje:
- dispersarea
presiunilor pe suprafete mari, asfel incat pe unitatea de suprafata
se exercita presiuni cu valori mici
- tesutul osos
dintre lamele distante ale surubului, ramane in straturi cu dimensiuni
suficiente pentru a suporta presiuni diminuate si de dispersarea pe
suprafata mare a lamelelor
Surubul elicoidal,
caracteristici:
- nucleul central
al implantului (tija) de diametru redus 2- 2,5 mm si spire foarte
largi (3-8 spire), ceea ce permite alegerea tipului potrivit pentru
fiecare situatie anatomica aparte
- spatiul foarte
mare dintre spire, ce asigura o suprafata marita cu osul
- bontul, de forma
paralelipipedica, patrat pe sectiune, este suficient de masiv ca sa
permita o buna prindere atat pentru cheia cu care este insurubat in
os, cat si pentru agregarea microprotezelor ce vor fi cimentate pe
acest bont
- gatul rotunjit
si neted, slefuit, care prezinta oarecare maleabilitate, putand sa
fie indoit de specialist dupa necesitati (paralelism, inclinare vestibulo-orala)
- spiralele intraosoase
sunt largi, subtiri, suficient de distantate, dispuse "in etaje"
- se realizeaza
dispersia si distributia elastica , amortizata, a fortelor ocluzale
pe o mare suprafata a osului, asigurand in acelasi timp implantului,
o buna retentivitate
Instrumentar ajutator:
- Freze ascutite,
elicoidale flacara si cilindrice, pentru crearea tunelului osos preliminar
- Tarozi pentru
efectuarea filetului osos in care patrund spirele implantului. Exista
trei marimi cu 4, 6 sau 8 filete corespunzatoare celor trei tipuri
de implante surub. Bontul acestora are marimea corespunzatoare implantului
surub cu dimensiune mare.
- Chei digitale
folosite pentru a manevra tarozii si implantele surub cand sunt introduse
in os. Poate fi manuala sau semiautomata pentru forte mai mari de
inaintare.
Indicatii:
- si la maxilar
si la mandibula ( in special in zona canina mandibulara- Heinrich)
Tehnica chirurgicala
- anestezie loco-regionala
Tehnica fara incizie si decolarea mucoperiostului a fos abandonata
patrunderii fragmentelor de epiteliu in alveola si controlul relativ
al introducerii implantului in alveola.
- incizie trapezoidala
cu baza pe creasta alveolara si doua contraincizii laterale de degajare
- decolarea lamboului
mucoperiostal, urmareste evidentierea crestei osoase pe o suprafata
cat mai redusa
- crearea alveolei
chirurgicale sub forma unui tunel (put) in os. Forarea se face cu
o freza flacara elicoidala, fixata in piesa contraunghi cu o turatie
de maxim 300 ture / min; o vteza de foraj mai mare provoaca supraincalzirea
osului si ulterior necroza. Forajul se face in punctul unde va fi
situat centrul implantului
- largirea tunelului
initial se face cu o freza cilindrica
- radiografie
de control pentru a aprecia profunzimea noii alveole
- crearea filetului
in os se face cu tarozi de marimi diferite actionati cu cheia de mana
sau cheia semiautomata:
- primele 2, 3 filete se efectueaza cu tarodul cu tarodul cu 4 spire
si varf ascutit. Acesta are pe toata lungimea sa o despicatura longitudinala
facuta cu scopul de a evacua schijele osoase si de a patrunderea cu
usurinta in profunzimea osului. Se desurubeaza cu precautie si se
elimina micile fragmente osoase.
- pentru urmatoarele 6 spire se foloseste un tarod cu 6 spire ce va
inainta cu usurinta 4 spire, ultimele 2 necesitand o forta mai mare
de insurubare. Desurubarea se face cu mare atentie pentru a nu se
rupe filetele osoase
- in cazul unei cantitati suficiente de os putem folosi tarodul cu
8 spire
- controlul radiologic
pentru a verifica daca varful tarodului a ajuns la nivelul corticalei
opuse
- desurubarea
tarodului
- introducerea
surubului elicoidal, in functie de numarul de spire ale ultimului
tarod. Infiletarea se face cu prudenta pentru a evita fracturarea
peretilor ososi
- ultima spira
a implantului trebuie sa se gaseasca la 2 mm sub corticala osoasa
externa si vrful implantului se sprijina in corticala opusa
- sutura periostului
cu adaptarea cat mai buna in jurul gatului implantului
Tehnica chirurgicala
de fixare a unui implant surub, postextractional:
- extractia cat
mai putin traumatizanta a dintelui cu menajarea peretilor ososi
- indepartarea
micilor fragmente osoase si a tesuturilor dilacerate, printr-un chiuretaj
netraumatizant
- filetarea cu
ajutorul tarozilor
- alegerea unui
implant surub corespunzator dimensiunilor alveolei, putin mai lung
si putin mai mare ca diametru, pentru a fi insurubat pe toata lungimea
peretilor ososi ai alveolei
Accidente de tehnica:
- distrugerea
spirelor osoase, cand forarea si filetarea sunt facute cu forta sau
instrumentele nu sunt mentinute in axul alveolei
- acumularea fragmentelor
osoase in alveola nou creata, fragmente care nu sunt impinse in profunzime
in timpul forajului, al filetarii si introducerii implantului,
ceea ce face ca adaptarea implantului la peretii ososi sa nu fie perfecta
si sa apara infectia prin necrozarea fragmentelor
- fracturi ale
peretilor ososi ai noii alveole chirurgicale, atunci cand creasta
alveolara este foarte subtire
|
