EPIDEMIOLOGIA INFECTIEI HIV SI SIDA
Infectia HIV are
o durata lunga de viata, odata dobandita aceasta infectie ea poate fii
transmisa si altora. Organizatia mondiala a sanatatii a identificat
trei modalitati de transmitere a infectiei HIV.
1. Principala cale de transmitere este prin relatii sexuale neprotejate
dintre un barbat si o femeie (in cazul heterosexualilor - mult mai frecvent
de la barbati la femei decat vice versa) sau intre doi barbati (homosexuali).
2. Infectia HIV
poate fii deasemena transmisa prin intermediul sangelui infectat, a
produselor biologice derivate din sange si prin intermediul transpalntelor
de organe. Calea de transmitere sangvina la nou nascut apare primar
ca urmare a folosirii instrumentarului medical nesterilizat, sau a transfuziilor
cu sange infectat.
3. Deasemena virusul
poate fi transmis pe cale verticala - de la mama la fat, in timpul sarcinii
sau in timpul alaptarii.
In conditiile in
care calea de transmitere este aceeasi, HIV2 pare a fi mai usor de transmis
decat HIV1; evolutia de la HIV2 la SIDA pare a fii mai mica decat in
cazul HIV1. Nu se poate deosebii daca SIDA a fost cauzata de HIV1 sau
HIV2.
Identificarea virusului
care cauzeaza SIDA face posibila determinarea concentratiei in diferitele
fluide ale organismului.
Cea mai crescuta
concentratie a virusului HIV a fost gasita in lichidul cefalorahidian
(10 - 100 particule virale / ml). Concentratia virusului in plasma sangvina,
ser, lichidul seminal (10-50 particule virale/ml.) este mai mica decat
cea din lichidul cefalorahidian dar mai mare dacat concentratia virusului
din: saliva, laptele matern, urina si secretiile vaginale si cervicale
(mai puyin de 1 particula virala/ml.)
.gif){kind=small}
.gif){kind=small}